În Biserica noastră Ortodoxă, icoana Învierii înfățișează, de fapt, momentul pogorârii Mântuitorului la Iad. Rânduiala Slujbei Învierii nu reprezintă nimic altceva decât o reprezentare, o imagine vie a icoanei Învierii. În fața ușilor închise ale bisericii stă preotul, alături de credincioși. Preotul, cu crucea în mâna dreaptă, însemnează ușile în forma sfintei cruci, lovindu-le ușor, iar paracliserul, din interior le deschide. În icoana Învierii sau a Pogorârii la Iad, Mântuitorul, cu crucea în mână, stă pe ușile sfărâmate ale Iadului, întinzând cealaltă mână lui Adam și Evei, alături de ei fiind drepții Vechiului Testament. Această reprezentare iconografică este fundamentată pe cuvintele Apostolului Petru: “Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care s-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” (1Petru 3,18-19).
Perioada Postului Mare ne-a reamintit faptul că Biserica noastră este cu adevărat apostolică, deoarece ea a dăruit lumii Sfânta Scriptură, așa cum o avem astăzi, în timp ce a clădit slujbele în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Referințele scripturistice ale cântărilor Triodului, fragmentele biblice citite în cadrul slujbelor, călătoria prin paginile Scripturii, creionată de către Sf. Andrei Criteanul, spre găsirea adevăratei pocăințe, ne reamintesc faptul că noi suntem parte a Bisericii Sfintei Scripturi, o Biserică vie, clădită pe Cuvântul de viață dătător.
Tot efortul nostru din perioada Postului nu are numai rolul de a ne pregăti pentru bucuria Praznicului Învierii. În fiecare an reluăm această călătorie nu doar pentru a rememora mecanic anumite momente din istoria biblică, ci pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu înveșnicind cotidianul, căutând speranța în deznădejde, sănătatea în suferință, pacea și liniștea în vremuri tulburi, veșnicia în fiecare clipă scursă prin clepsidra timpului. Aceasta se vede și din frumoasele noastre tradiții pascale, care transformă lucruri simple în expresii ale evlaviei populare: pâinea se transformă în pască, ouăle încondeiate cu măiestrie devin simboluri ale învierii iar încheierea perioadei de post prin binecuvântarea bucatelor, devine simbol al bucuriei noastre pascale. Fără excese, fără exagerări, fără falsitate. O simplă dovadă a maturității spirituale.
Vă dorim tuturor un Praznic binecuvântat, în pace și bucurie!
Христос воскрес!
Hristos a înviat!
Krisztus feltámadt!
pr. vicar Marius N. Lauruc