Parohia Ortodoxă Ucraineană „Înălțarea Domnului” Dragomirești

Satul Dragomireşti aparţine de comuna Ştiuca și se află în vecinătatea judeţului Caraş-Severin. Acest sat a fost populat în majoritate de ortodocşi români, foarte puţini fiind de altă etnie. Ei se rugau în vechea biserică de lemn, declarată monument istoric, care a fost construită de meşteri anonimi la jumătatea secolului al XVIII-lea. Această biserică a fost adusă în sat din Zorlenţ, județul Caraş–Severin în anul 1754, iar în anul 1756 a fost sfinţită de Episcopul Ioan Georgevici, episcopul Lugojului și Caransebeşului. Particularităţile acestei biserici faţă de alte lăcaşe de cult similare constau în forma de plan a altarului semicircular pe toată lăţimea clădirii şi prin unicitatea artistică a picturilor interioare.

Sistemul constructiv folosit pentru edificarea bisericii, întâlnit şi la alte biserici bănăţene, este cunoscut în grai popular sistemul „în căţei” cu tindă tăvănită, navă acoperită cu o boltă semicilindrică, peste altar o semicalotă din scânduri, acoperişul şi turnul din şindrilă. Este de remarcat pictura interioară foarte valoroasă, în manieră tradiţională, realizată de pictorii Savu Zambran și Groza Bârzav.

Lăcaşul de cult se păstrează cu elementele originale, inclusiv mobilierul, motiv pentru care a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice în Categoria A, de interes naţional. Începând cu anii 60-70, după ce românii s-au mutat în alte părţi, în locul lor au început să sosească etnici ucraineni din Maramureşul Istoric. Printre primii care au venit aici au fost: Ilie Popovici (zis Hanţig), Ștefan Cauni (zis Susec) Ioan Bilan (zis Carpiuc). Cu timpul au venit tot mai mulţi ucraineni, care au fost deserviţi cu slujbe religioase de către părintele Corneanu din Zgribeşti.

După evenimentele din 1989, auzind că în Lugoj se construieşte biserica ucraineană nouă, având ca preot paroh pe Părintele Ilie Albiciuc, fiind ajutat de profesorul Gheorghe Semeniuc, comunitatea ucraineană din Dragomireşti a luat legătura cu aceștia, dorind și ea să beneficieze de servicii religioase în limba ucraineană. Astfel, la început credincioșii din Dragomirna au fost asistaţi religios de către Părintele Protopop Ilie Albiciuc, serviciile religioase având loc în biserica de lemn, monument istoric.

 În anul 1992, bunii creştini din Dragomireşti au hotărât să construiască o biserică nouă. De măsurătorile fundaţiei bisericii s-a ocupat Părintele Protopop Ilie Albiciuc în colaborare cu Epitropul Ștefan Cauni şi membrii Consiliului Parohial. Sfinţirea locului şi înfigerea Crucii s-a săvârşit la data de 5 iunie 1996 de un sobor de preoţi: Părintele Corneanu din Zgribeşti, Părintele Berceanu din Scăiuş, Părintele Daniel Holovciuc din Copăcele, Părintele Macioca din Ştiuca, în frunte cu Protopopul Ilie Albiciuc. La organizarea acestui eveniment un mare sprijin a fost acordat de către văduva Veciunca (zisă Tariiha). În anul următor în data de 7 iunie a avut loc sfinţirea fundaţiei de către preoţii: Părintele Botiz din Peregu Arad, Părintele Petru Rosoca din Criciova, Părintele Ovidiu Tomasciuc din Ştiuca, împreună cu Protopopul ucrainean Părintele Ilie Albiciuc din Lugoj.

 În anul 2000 zidurile bisericii au ajuns la centură, parohia din satul Dragomireşti fiind suplinită de preotul din Ştiuca. În anul 2002 preotul paroh devine Nicolae Miron, originar din Lunca la Tisa, județul Maramureş. Hramul Bisericii Ortodoxe Ucrainene „Înălțarea Domnului” din Dragomirești a fost oficiat de Părintele Vicar General Ioan Piţura, însoțit de Protopopul Ilie Albiciuc şi de un sobor de preoţi. Prin grija preotului Nicolae Miron, biserica nouă a fost amenajată la interior și exterior, beneficiind de încălzire centralizată. Totodată s-a început construcţia casei parohiale prin jertfa şi dărnicia bunilor creştini, care numărau doar 40 de familii. De asemenea, acești creștini și-au păstrat tradiţiile locurilor de unde au venit, respectiv din Maramureș.

În anul 2011 preot paroh a fost numit părintele Olvin-Valerian Clempuşac, transferat din Parohia Zorile. Prin grija preotului paroh lucrările la casa parohială şi anexele aferente au fost duse la bun sfârşit. De asemenea, s-a îngrădit cu gard de fier şi beton curtea bisericii. Din anul 2015, din grija preotului paroh împreună cu membrii Consiliului Parohial și a bunilor creştini, au început lucrările de restaurare şi pregătire a bisericii pentru pictură. Cu vrednicie şi cu dreptate ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimei Celei de o fiinţă şi nedespărţite pentru toate darurile revărsate asupra noastră! Amin.