Parohia Sânnicolau Mare
Parohia Sânnicolau Mare
Parohia Ortodoxă Ucraineană ,,Sf. Ierarh Nicolae”
Sânnicolau Mare
Parohia Ortodoxă Ucraineană „Sfântul Ierarh Nicolae” Sânnicolau Mare
Oraşul Sânnicolau Mare, cândva cu populaţia majoritar germană, se numea Gros Sankt Nikolaos. Orașul se află la 60 km de Timişoara, fiind cel mai vestic oraş al ţării amintit în Diplomele regale din 1217 şi 1256. Din motive strategice oraşul apare ca „cetate”, dar după Pacea de la Karlowitz din 1701, este prevăzut spre demolare, pentru a preveni folosirea lui ca bază militară în cazul izbucnirii unor noi conflicte. Nu departe de oraş se află Mânăstirea ortodoxă Morisena cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, care funcționează pe locul unei vechi mănăstiri din jurul anului 1000.
Naşterea comunităţii ucrainene din Sânnicolau Mare are loc, începând cu anul 1970, când ucrainenii din ţinuturile Bucovinei şi ale Maramureşului au început să migreze aici. Mânăstirea Morisena, reactivată după 1990, îşi aduce aportul în insuflarea spiritului religios pentru mica comunitate. Comunitatea ucrainenilor din Sânnicolau Mare și-a propus să aibă propria biserică, fiind susținută de domnul Vasile Gorban, Ştefan Tcaciuc, preşedintele al UUR de atunci, părintele Vasile Ardelean şi părintele Vasile Anişoreac.
În anul 2002, după ce activitatea religioasă a ucrainenilor s-a desfăşurat mai mulţi ani în locuinţele oamenilor, din binecuvântarea Episcopului greco-catolic Alexandru Mesian din Lugoj, conducerea parohiei Unite cu Roma a permis credincioşilor ucraineni să se roage în lăcaşul lor de cult pentru o perioadă. Un mare aport şi-a adus părintele Protopop Ilie Albiciuc, care a suplinit lipsa preoţilor şi sub oblăduirea căruia s-a desfăşurat toată activitatea liturgică.
Piatra de temelie a viitoarei biserici s-a pus la data de 24 noiembrie 2002, în prezenţa primarului oraşului Sânnicolau Mare, Iosif Oncu, care a oferit terenul necesar în acest sens. Un sobor mare de preoţi, în frunte cu părintele Vicar-general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, Ioan Piţura, a oficiat slujba religioasă.
În timpul slujirii părintelui Vasile Anişoreac, la strană activa tânărul teolog Dumitru-Daniel Popovici, care a și devenit preot paroh al acestei parohii între anii 2007–2014. În timpul slujirii sale pastorale, cu multă strădanie s-a construit în anul 2007 o mică biserică şi casa parohială. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu obiecte necesare pentru cult, primind şi un clopot în dar de la părintele Vicar Ioan Piţura.
În octombrie 2014 parohia a devenit vacantă, în urma plecării părintelui Daniel Popovici, suplinitor fiind timp de un an de zile părintele Gheorghe Rusneac, preot misionar al Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj. Pe 1 decembrie 2015 a fost numit preot paroh tânărul Marian-Ghiţă Şanta.
Credincioşii, puţini la număr, nădăjduiesc în pronia Divină că, în curând, vor începe construcţia noii biserici, care să fie loc reprezentativ pentru manifestarea identității lor religioase și etnice.
Din data de 1 decembrie 2015 preot paroh al Parohiei Ortodoxe Ucrainene „Sfântul Ierarh Nicolae” din Sânnicolau Mare este Marian-Ghiţă Şanta.
PAROHIA ORTODOXĂ UCRAINEANĂ
„Sfântul Ierarh Nicolae” Sânnicolau Mare
Oraşul Sânnicolau Mare, cândva cu populaţia majoritar germană se numea Gros Sankt Nikolaos, aflat la 60 km de Timişoara, cel mai vestic oraş al ţării, amintit în Diplomele regale în 1217 şi 1256. Din motive strategice oraşul apare ca „cetate” care după Pacea de la Karlowitz din 1701 era prevăzut a fi dărămată.
Amintim că prin anii 1000 nu departe de oraş era o Mânăstire Ortodoxă „Sf. Ioan Botezătorul” la Morisena.
Naşterea comunităţii ucrainene din Sânnicolau Mare are loc începând cu anul 1970 având la origine migraţia ucrainenilor din ţinuturile Bucovinei şi ale Maramureşului.
Mânăstirea Morisena, reactivată după 1990, îşi aduce aportul în insuflarea spiritului religios pentru mica comunitate, iar din acest spirit se oficializează după revoluţia din 1989 comunitatea ucrainenilor din Sânnicolau Mare avându-i ca reprezentaţi pe: dl. Vasile Gorban, Ştefan Tcaciuc – preşedintele UUR, Pr. Vasile Ardelean şi Pr. Anişoreac Vasile.
În anul 2002, după ce activitatea religioasă a ucrainenilor se desfăşura mulţi ani prin locuinţele oamenilor, din binecuvântarea episcopului greco-catolic Alexandru Mesian din Lugoj, conducerea parohiei Unite cu Roma a permis să se roage credincioşii în lăcaşul lor de cult o perioadă. Un mare aport şi-a adus Părintele Protopop Ilie Albiciuc, care a suplinit lipsa preoţilor şi sub oblăduirea căruia s-a desfăşurat toată activitatea liturgică. S-a pus piatra de temelie a viitoarei biserici, în data de 24 noiembrie 2002 în prezenţa d-lui primar al oraşului Sânnicolau Mare, Oncu Iosif care a şi oferit terenul necesar, un sobor de preoţi, în frunte cu Părintele Vicar General al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, Ioan Piţura.
În timpul slujirii Părintelui Anişoreac Vasile, la strană activa tânărul teolog Popovici Dumitru Daniel, viitor preot al parohiei între anii 2007 – 2014.
În timpul slujirii sale pastorale prin multă strădanie s-a construit o mică biserică în anul 2007 în stilul celei din Timişoara şi casa parohială. De asemenea biserica a fost înzestrată cu obiecte necesare pentru cult, primind şi un clopot ca dar al Părintelui Vicar Ioan Piţura.
În octombrie 2014 parohia a devenit vacantă în urma plecării părintelui Daniel Popovici, suplinitor fiind timp de un an de zile părintele Rusneac Gheorghe, preot misionar al Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj.
Din 01 decembrie 2015 a fost numit pe postul de preot paroh titular tânărul Marian Ghiţă Şanta.
Credincioşii, puţini la număr, nădăjduiesc în pronia Divină, că în curând vor începe construcţia noii biserici, ca loc reprezentativ pentru a-şi manifesta identitatea lor etnică şi centrul manifestării vieţii şi activitaţii liturgice.
