Scurt istoric a Bisericii Ortodoxe Ucrainene Rona de Sus

Este cunoscut faptul că majoritatea localităţilor cu populaţie de etnie ucraineană din judeţul Maramureş şi nu numai, s-au format în urma refugiului a populației ucrainene din regiunile Zacarpatice a Ucrainei din două motive: unii s-au refugiat în urma neînțelegerilor cu conducătorii statali pe plan social și chiar religios , iar alții au părăsit locurile natale în speranța că vor găsi un loc de muncă și o viață mult mai bună. Așa se face că datorită migrației credincioșilor ucraineni din zonele Galiției și a regiunii Zacarpatia (Ucraina), a luat naștere comuna Rona de Sus încă în anul 1365, deoarece după câțiva ani, începând cu anul 1375 au intrat în funcțiune ocnele de sare din Coștiui, care au creat climatul favorabil pentru locuitorilor satului să lucreze în mina de sare și să își câștige pâinea cea de toate zilele.

După ce numărul credincioșilor ortodocși a crescut considerabil, unul dintre cetățeni pe nume Drimuș Mihai a donat în anul 1410 un teren din proprietatea sa, exact acolo unde este amplasată în prezent biserica, o bisericuță de lemn de dimensiuni reduse, ridicată de locuitorii satului. Nu cunoaștem anul zidirii acestei biserici, nici preoții care au săvârșit slujbele religioase. La Arhivele Naționale din Baia Mare este consemnat numele primului preot Mascali Ștefan, care între anii 1628-1643, a fost preot paroh în Parohia Rona de Sus.

Numărul populației a crescut și abia în 1810 s-au făcut demersuri de către preotul Gheorghe Grigași pentru zidirea unei noi biserici. Neavând spațiu pentru construirea unei noi biserici, preotul Lalov Vasile împreună cu enoriașii au luat inițiativa în anul 1835 de a începe zidirea noului locaș în jurul bisericii existente din lemn, fără ca aceasta să fie dărâmată. Lucrările de zidire a bisericii au durat peste 40 de ani în stil gotic, iar înainte de sfințirea în anul 1889, biserica din lemn a fost demolată în interiorul bisericii actuale. Este foarte adevărat că în cei peste 100 de ani, acest lăcaș de cult a suferit mai multe lucrări de reparații, consolidări și amenajări, deoarece preoții slujitori împreună cu credincioșii s-au îngrijit de înfrumusețarea lăcașului de cult, însă cele mai mari lucrări au fost executate în perioada anilor 1990-2015.

În turla bisericii sunt trei clopote, iar în curtea bisericii există o clopotniță zidită între anii 1991-1992, având un clopot destul de mare, fabricat pe vremea regelui Carol al II-lea, turnat de către Frigeric Hunic din Arad 1939, având o greutate de peste 1881 kilograme. Nu avem atestate documentare despre proveniența acestui clopot, decât mărturiile credincioșilor vârstinici, care mărturisesc că pe bună dreptate acest clopot l-am primit în dar în anul 1940 de către autoritățile și oficialitățile maghiare care au vizitat comuna noastră, iar preotul paroh Leahovici Gheorghe care a stăpânit foarte bine limba maghiară, le-a făcut o primire deosebit de frumoasă în comună.Paralel cu lucrările la biserică, casa parohială veche a fost demolată și rezidită între anii 1996-2000 de către preotul paroh Albiciuc Gheorghe, în parohie există două cimitire bine îngrijite.

În luna iulie 2021 părintele Albiciuc Gheorghe , după o lungă și frumoasă păstorire de 33 de ani, a ieșit la pensie.

În locul părintelui Albiciuc Gheorghe, a fost ales de către credincioși și permanența Sfântului Sinod, ca nou preot paroh, tânărul teolog Cinar Gheorghe (Iura), care a fost hirotonit întru preot chiar de hramul Bisericii din Rona de sus, de Nașterea Maicii Domnului, la data de 21 septembrie 2021, de către Preasfințitul părinte Varlaam Ploieșteanul, arhiereu vicar patriarhal. 

În data de 03 octombrie 2021, noul preot a fost instalat ca paroh de către preacucernicul părinte protopop Rahovan Petru.